Inger si Demon

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare -
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lângă arcul în perete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,
Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.

O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură;
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosind
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,
Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşează,
Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită.

Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb;
Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb
Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece.

Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;
El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.

Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,
Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină,
Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină -
Umbra ei, ce ca şi dânsa stă în rugă-ngenuncheată.

Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,
Cu de marmur-albă faţă şi cu mâinile de ceară,
Văl - o negură diafană mestecată-n stele; clară
E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;

Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.
Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,
Două aripe de umbră către ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;
Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.
Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea suntă plană,
Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungate
Văd aripele-i diafane şi de dânsele dau veste.

Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte,
Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-şi încovoaie
Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele,
Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie;
El răscoală în popoare a distrugerii scânteie
Şi în inimi pustiite samănă gândiri rebele.

Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Câteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă.

Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,
Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi!
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş -
Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi!

A venit un rege palid, şi coroana sa antică,
Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Şi în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică.

Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise,
Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt.
În a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încet
Se ivea faţa de demon fecioreştilor ei vise.

Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe;
Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă;
El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă
Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe.

El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară
În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,
Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie
Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,
Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i mângâie.

Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume!

A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea
Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic,
Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,
Că domnesc în lume rele căror nu te poţi opune,

C-opunându-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti -
Şi când mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti.

Şi acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă.
Cum a intrat el în viaţă? Cât amor de drept şi bine,
Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!
Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.

Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr,
Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger,
Se aşează lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plângeri
Ea-i sărută. De pe dânşii negurile se descopăr...

Este Ea. C-o mulţumire adâncă, nemaisimţită,
El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere;
Ceasul ultim îi împacă toată viaţa-i de durere;
Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită.

Am urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul.

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

Iubiţi-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâţia.

Adolescenţi şi adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Şi nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc şi alţii de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câţi tineri îşi vor face iluzia
Că-i poţi salva când te vor ciţi
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosinţă,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărţile lui.

Nici Biblia nu foloseşte,
Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
Experienţa din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Eu simt autorul tragediei,
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii,
Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veac
În care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.

Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În faţa scaunelor goale.
Murim şi nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Şi poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-şi omoare toţi eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toţi aveau să moară,
De moarte firească.

Dar eu sunt poet liric,
Eu încă n-am deprins învăţul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devoră persoana întâi.
Şi de-atâtea ori am simţit nevoia
Să mă salvez cu un plural al majestăţii
Şi n-am putut şi unii dintre voi
Au numit, prosteşte,
Această care mi s-a întâmplat,
Egoism.

Şi nici nu am blestemată
Răceala de cuget
A şefului de cadre
Care iubeşte-n taină,
În vreme ce acţionează
Cu dosare şi referinţe de tot felul
Împotriva tuturor iubirilor şi a tuturor celor
Care iubesc.

Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei
Desuet şi expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilinţelor,
Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.

Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecţii de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată şi impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veţi supăra pe copii voştri
C-au luat note mici
La lecţia "Poezia lui Adrian Păunescu",
N-aţi fi azi în stare
Să mă ucideţi
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.

Vă voi trece clasa,
Pe voi şi pe femeile voastre,
În faţa cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
Şi pentru misteru1 care ne leagă.
Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veţi supravieţui în poezia mea,
Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
O, bieţii mei prieteni!

Scriu poezie de dragoste
Şi ştiu că n-am nici o şansă
În timpul vieţii mele.
Sunt făcut să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniţia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în oraşul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi
Întrucât primaria e plina de funcţionari.

Teatral, teatral, într-adevăr,
Şi rugindu-vă,
Implorindu-vă,
Ordonidu-vă:
Pace şi dragoste
Şi dacă sunt pe lume şi dragostea, şi pacea
Va fi şi Truda de-a le păstra.
Bucuraţi-vă că mai aveţi
Poeti din acest os,
Păsări de această marcă,
Împulsuri în această direcţie.
Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă, plângând,
Că în vreme ce voi mă credeaţi surghiunit
În sintaxa unei singure orientari,
Să lucrez ca orbetele
Pentru infăţişarea voastră festivă,
Eu iubeam şi scriam
Poezie de dragoste.

Iar pe voi, fraţii mei tineri,
Pe voi, care mă veţi ciţi crezând
Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariaţi prea mult
Pe această iluzie.

Nimic nu se învaţă de la nimeni
Până când nu înveţi acel lucru
Din propria ta experienţă.
Voi mă veţi iubi
Abia după ce
Veţi ajunge-n situaţia mea.

Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniţiere,
În versurile mele nu veţi găsi
Descrise somptuos
Poziţiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.
O, nu. Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenuşă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luaţi această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.
Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreaţă cum e
În scriitura pe care au învăţat-o,
Dar abia aşteaptă să coboare
Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
În sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriţă.
Vai, eterna contradicţie
Dintre artă şi viaţă!

Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
Citiţi cartea mea
Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenuşa distrugerii mele
Cenuşilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iaraşi BR> Lumea.

Şi când veţi vedea
În faţa ochilor voştri arzând de iubire
Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
Câmpiile şi fabricile,
Oamenii şi munţii,
Păsările şi peştii,
Bibliotecile şi spitalele,
Mormintele şi bisericile,
Nu pregetăţi, aruncaţi-vă hainele de pe voi,
Îmbrăţişaţi-vă, sărutaţi-vă,
Şi pentru că pământul e rece,
Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbaţi ai armatelor,
Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor,
Fără nici o ruşine,
În numele singurei religii care ne uneşte,
Credinţa în continuitatea speciei umane,
Iubiţi-vă,
Iubiţi-vă pe tunuri!
Concediaţi tunarii
Şi dezamorsaţi obuzele
Şi daţi-ne acest prim şi netrecător
Semn al păcii universale.

Iubiţi-vă,
Iubiţi-vă pe tunuri!
Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,
Până le veţi scoate din funcţiune,
Iubiţi-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,
Actele voastre, banii voştri, oglinzile,
Chiar şi această carte care nu are decât meritul
Că aparţine unui om
Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit şi n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiţiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Şi cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeţia mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!

 http://www.youtube.com/watch?v=I9pRmMARdMQ

Angelico

Aud glasul unui inger ratacit in nagura noptii, il strig si el pe mine . Al aud dar nu al pot vedea. Ma gandesc cine poate fi . Si ce vrea de la mine. Nu imi dau seama si inaintez in bezna . dar de o data dau de el cazut jos si aproape ort . si imi dau seama caci acel inger sunt eu fara tine si dragostea ta .

Te Iubesc Doamna Mea

Tu si Eu

Descris in ganduri
Moartea ma pndeste
Precum un pradator prada
Vreau sa ies din cosmarul asta
Viata sa terminat in trecut
Acum incepe cosmarul si lupta
O lupta ce nimeni nu o intelege
Incercand sa uit amintirile te zaresc
Esti un inger cu parul balai
Cu ochii precum zmaraldul
Si chipul precum laptele
Vreau sa iti spun ce simt
Sa fim u intreg mereu
Nimeni sa nu ne poata sa ne desparta vreodata
Niciodata nu am iubit o fata mai profund ca si pe tine
Inpreuna mereu sa afim si sa nu ne ascundem dupa masti
Sa jucam rolul in 2 fara texte si fara cine sa ne zareasca
Sa fim doar noi 2 iubita mea pe scena numita viata

Esti totul pentru mine si vei ramane
Chear daca multi te vor
Insa tu esti viata mea si nu te voi da
De as fi pasare as sta mereu la geamu tau si tias canta
Sa iti alin durerea din suflet
Sa fim mereu precum Ing si Yang
2 lucruri un intreg
Si la al meu suflet sa te strang
Vreau sa iti spun TE Iubesc

Somebody save me

Aud glasul unui inger ratacit in nagura noptii, il strig si el pe mine . Al aud dar nu al pot vedea. Ma gandesc cine poate fi . Si ce vrea de la mine. Nu imi dau seama si inaintez in bezna . dar de o data dau de el cazut jos si aproape ort . si imi dau seama caci acel inger sunt eu fara tine si dragostea ta .

In Singuratate

Sperante ucise in ganduri ingrite
Presrise in multe fapte blestemate
Din ganduri proscrise
Cu sangele curs din venele taiate
Ale mele ganduri sunt expuse o data cu mine
Prin moarte si furtuna voi trece doar ca sa imi indeplinesc pn la ultim dorinta
Doar sa nu mai exist as vrea
O data cu mine totul se stinge
Sunt muritor si luptator in lupta acerba
Am trait doar in vise
Am ramas singur cu al meu trecut
Si doar amintirile au ramas cu mine
Inchis precum in temnita ma simt
Tacut sunt si voi ramane
Ura ma ajutat in tot dar mam inselat prea tarziu
Acum am ajuns sa fiu eu insami rival
Incerc sa uit trecutul
Nu voi sti ce sa fac
Precum un soldat lupt cu trecutul
Ma prezint precum un nebun
Luptand cu iluzele mele
Si ale mele vise sunt precum cosmarurile
Insa nu pot sa evadez din vis
Lupt in tacere si fara efect
Nu pot sa revin cu picioarele pe pamant
Prefer sa fiu eu insami asa cum sunt si in tacere
Imi voi duce la bun sfarst misunea pentru care am fost selectat in viata
Lasat fara puteri te zaresc precum un inger
Ma las precum o frunza pe apa trupul fara viata
Miai dat puterea si dinou viata prin sarutul tau u gust de vant
Acum stau si ma gandesc daca esti adevarata sau nu
Armuri au cazut si suflete sau facut strigoi
Poate gresesc sau poate nu
Poate sa cada stelele si  luna
Un razboi am de inchiat
Sunt nevinovat strig in gura mare
Nu sunt binecuvantat cu un dar
Insa tu esti cu un super dar
Ma las purtat de darul tau

In Tacere

Incerc sa imi gasesc cuvintele prin fate dar intunericul imi acopera si sperantele.Lupt cu o bestie ce incearca sa puna stapanire pe mine , lupt cat pot sa castig desii sfarsitul e aproape .Bestia dispare in bezna si dupa ea ramane doar urletul . Incerc sa imi refac sperante ca voi fii bine .dar imi dau seama ca tot se rezuma de azi pe amine.Precum un punct negru intrun abis dispar incet simtind ca ma pierd.
Simt cum abisul negru ma ineaca incet si usor . Imi intra in vene precum un venin ce ma distruge incet da sigur. Nu stiu ce sa va intampla cu mine si daca voi rezista inpotriva intunericului asa cum am facuto si inainte. Totul va fii schimbat total si nu va mai fii al fel . Il simt , il vad si mai un pic si pot sa ii aflu al sau gust . Incerc sa pot schimba tot sa nu ma distruga dar sperantele pier o data cu mine .

Pana la cer

Pana la cer vreau sa te duc




Sperante de sarte ma duc departe
Sunt sperante ce nimeni nu le intelege
Un singur gand ma poarta
Gandul pentru care exist
Faptul pentru care sunt precum o masinerie

Dar imi dau seama caci nu ami sunt o masinarie
Sunt un om datorita tie
Acum visel mele nu mai sunt doar vise sunt adevarate
Sunt tot ce iam dorit
Sunt alaturi de tine chear si in visele mele

Tot ce am crezut k e bine acum e rau
Totul e schimbat si nimeni nu ma poate ajuta
Imi dau seama caci prietenii mau vandut
Doar tu imi esti alaturi ori ce ar fi
Si iti spun Te iubesc

Acum masinaria cu chip de om iubeste si traeste ca si un om
Alaturi de fiinta care ia dat sanasa sa fie un om
Doar tu miai dat o sansa sa traesc ca si tine
Sa pot sa iubesc adevarat
Nu doar prin cuvinte ci prin sentimente

Acum observ caci viata iti ofera si iti poate lua mai mult
Nu mai am timp sa rentorc tot
Si mie frica caci te voi pierde
Din sufletu meu si din viata mea
Caci alta ca si tine nu am sa mai gasesc

Nu am sa pot sa mai iubesc pe alta persoana
Totul se schimba incet incet
Dragostea ramane eterna
Doar pentru tine
Scriu si nu fac rime spun a mea dragoste tie

As vrea sa te uit
Sa plec ori unde
Dar nu pot
Te iubesc si nimic nu poate schimb asta
Si nimeni nu o va putyea face sa te pot uita

Doar tu sti cum ai intrat in mintea mea
Chear si in inima mea
Doar pe tine te am in minte si te simt mereu
Numele tau aud mereu
Noaptea e rece fara tine si fara sarutul tau

Ma scol repede auzand soapta ta
Dar nu esti langa mine
Si ultimul gand zboara la tine
Nu il mai pot gasi
Trebuia sa imi ceri inima si tias fi pututo darui

Te vreau langa mine mereu
Vreau sa iti pot simtii buzele
Suntem atat de departe si totusi atat de aroape
Ma intreb mereu ce en leaga
Si cum de ne iubim amandoi atat

Totul ne leaga de a noastra iubire
Am trait in gonie si intuneric
Iar tu miai dat sansa sa pot vedea lumina
Sa pot iubi cu adevart
Iar acum te am pe tine

Vreau ca nimeni sa nu ne paota despartii destinele noastre
Doar Dumnezeul sa o faca
Nu parinti nostri sau distanta
Caci fara tine nu pot iubi vreodata
Si nu am sa o pot face de al tau dor

Ne bucuram precum doi copii
Si ne bucuram precum neam indragostii prima data
Vreau sa te duc unde sunt ingerii ca si tine
Sa te duc in culmile fericirii
Caci doar doua cuvinte am sa iti spun Te Iubesc






Tiam mai scris cv pentru tine in toate linbele





Te iubesc
I love you
Kocham cię
أنا أحبك
Mwen renmen ou
मैं आपसे प्यार करता / करती हूँ
Seni seviyorum
Jag älskar dig
Ek is lief vir jou
Unë të dua
我愛你
אני אוהב אותך
Ma armastan sind
Minä rakastan sinua
Je t'aime
Σε αγαπώ
Ich liebe dich
Te amo
Волим те
Я тебя люблю
Ti amo
Ik hou van jou
Szeretlek
Mahal kita
איך האָב דיך ליב
Rwyf wrth fy modd i chi
Ég elska þig
Tôi yêu bạn
Is tú mo ghrá
Ik hou van jou
Ma armastan sind
Aku cinta kamu
Rwyf wrth fy modd i chi
T'estimo
Es mīlu
Inħobbok
Те сакам
Aku cinta kamu
Ninakupenda
Ljubim te
Те сакам
Rwyf wrth fy modd i chi
Aš tave myliu
Es mīlu Tevi
Jeg elsker dig
Ma armastan sind

Sunt departe

Sunt departede ori cine
Sunt departe in alta lume
Te chem mereu in visul meu
Te caut din priviri

Printre sufletele ratacite
Stau si ma intreb daca te voi gasi
Ma gandesc la tine
Si ma gandesc la atunci

Ma gandesc la tine zi si noapte
Si departe de mine esti
Lacrimile curg in neagra amintire
Acum stau cu gandul la tine ca te voi vedea

Doar amintirile ma despart de ceea ce as vrea
Adorm cu gandul la tine
Te simt um ma saruti
Ma trezesc brusc crezand ca esti langa mine
Insa vad caci a stat cineva langa mine

Imi dau seama ca ai fost tu
Ma duc la oglinda si am uit
Iti zaresc chipul
Deodata zaresc pe gatul meu urmele tale de buze

Nu imi dau seama daca a fost vis
Sunt trist pentru ca nu am putut sa te vad
Ma stig in tristete precum o lumanare in vint
Nu imi dau seama ce a fost sau ce e

Nopti la rand traesc visul
Si ma duce la tine gandul
Stau si am uit pe geam
Zaresc o perehe sarutanduse

Te revad dinou pe tine
Si iti aud al tau glas
Inchid ochii si te apuc de mana
Ii deschid incet si te sarut usor

Acum stiu caci acel vis e acum realitate
O fi oare doar in gandul meu
Sau e doar iar un vis de al meu
Caci team putut vedea

Nu imi dau seama ce poate fi
Dar imi dau seama caci un lucru e sigur
Eti un inger in sufletul meu
Si esti tot ce miam dorit mereu

Cu candul ce duce departe stau
Si cu sufletul la tine sunt
Imi dau seama caci asta e poveste unui inger
Unui inger ca si tine

Esti un inger precum cel din basme
Unul cu chipul de om
Un suflet mare ai
Sufletul ramit il ai si la mine ai poposit

Esti tot ce miam dorit
Doar tu imi readuci zambetul pe buze dupa triste
O singura persoana stie e e dragostea
Si tu esti aceea

Timpul trece usor
Ma lasa rece cu amintirile din trecut
Si nimeni nu ma poate ajuta
Sa le uit din mintea mea

Someone save me

Inimi de foc se formeaza
In mine totul se schimba usor
Cu multa durere viitorul va veni
Simt nevoia sa uit tot
Dar chipul tau nu am lasa
Si inima imi arde in foc de ura
Foc precum nagura noptii
Nimeni nu ma poate salva din iadul meu
Tot ce e al meu a ramas in mine
Chear si gandul de a fii o alta creatura
As vrea sa pot nimicii inamicii
Cu ale lor arme
Cu care ei vor sa ma poata dobora
Nimeni nu o sa poata sa o faca
Ci doar tu caci tu ai viata mea in mainile tale
Port ca armura ura din trecut
Si ca arma slabiciunile inamicilor
Calare p trecutul ce imi aducea moarte si ura
Acum stapanesc inamicii
Un singur stragat am
Si acela al mortii
Putini lau auzit si au pierit
Multi mau vazut calarind moartea dar putini au cunoscuto
Nu am mila fata de inamici
Nu am incredere in cei care ma vor mort
Pentru ei sunt eu
Sunt ca sai vindec de viata
Sa bag frica in cei care nu cred in moarte .
Doar tu esti oprirea mea si doar tu ma poti oprii .